Light my way

Pentru ca niciodata nu e prea tarziu sa vezi lucrurile frumoase din jurul tau...Trebuie sa lasi fereastra deschisa, sa lasi aerul proaspat sa patrunda in camera, sa iti racoreasca fata si sa inchizi ochii. Deja incepi sa gandesti mult mai clar, nu iti mai pui atatea intrebari inutile. Devii sigur pe tine si vrei sa mergi mai departe in viata, stiind ca ai facut alegerea potrivita. Iti lasi telefonul si agenda pe birou, apoi te indrepti catre usa. Pasii tai sunt usori si te indruma spre o strada pe care nu ai fost niciodata, dar pe care o cunosti de undeva... Aerul ti se pare familiar, lumina parca ii face pe toti oamenii sa zambeasca. Totul e stralucitor si optimist, auzi multe voci necunoscute, fiecare vorbind o alta limba. Totusi, te simti de parca ai face parte din peisaj. Te simti de parca ai fi acasa si zambesti. Te uiti mai bine in partea stanga si iti dai seama...,,e langa mine". Rasufli usurat si zambesti din nou.

Ai toate motivele sa fii fericit: ai petrecut cateva ore minunate in Muzeul Luvru, te-ai plimbat pe Champs Elysees, ai vazut orasul din Turnul Eiffel, ai simtit pulsul Parisului la intensitate maxima. Ai ras din toata inima si te-ai bucurat ca un copil. Toate acestea pentru ca ai fost alaturi de o persoana speciala, care te face sa simti ca meriti ce ti se intampla. Simti ca oriunde ai merge in lume, alaturi de ea esti acasa. Devii mai bun si dintr-o data, toata lumea ti se pare mai prietenoasa, mai joviala, stand cu bratele deschise si asteptandu-te doar pe tine, un suflet insignifiant.

P.S.- Oare tu, cititorule, ai trait aceleasi sentimente ca mine?

De ziua noastra...

Sa fie o coincidenta faptul ca de Ziua Nationala m-am hotarat sa scriu? Poate ca da...pentru ca in ultimii doi ani am avut sansa sa descopar lumea in alt mod. Nu doar accesand site-uri despre orase importante ale lumii, ci vazandu-le cu ochii mei si plimbandu-ma pe strazi celebre. Dar inima mea a ramas totusi acasa si am stiut ca ma voi intoarce in tara de unde am plecat. O concluzie la care am ajuns este aceea ca locul in care ne-am nascut este o informatie genetica intiparita in ADN-ul celulelor noastre, ale fiecaruia. Nu putem pleca fara sa ne uitam inapoi si sa renegam ceea ce suntem. Locul in care ne-am nascut si am copilarit isi pune amprenta pe vietile noastre, pentru totdeauna. Asadar, "omul sfinteste locul" devine un principiu reversibil intrucat consider ca fiecarei persoane ii apartine un loc aparte, un loc unde se va intoarce mereu.



In ceea ce ma priveste, am fost mereu atrasa de locuri de pe malul marii, de peisaje armonioase in care gaseai echilibrul dintre apa si pamant. O asemenea locatie se afla in S-E Angliei, in comitatul East Sussex, orasul numit Hastings. Frumusetea peisajului este intarita de semnificatiile istorice. Localitatea este renumită datorită Bătăliei de la Hastings ce a avut loc aici în 1066, moment ce a marcat Cucerirea Normandă a Angliei. Orasul este o destinatie turistica desi numarul hotelurilor este in scadere. Dar pana a deveni atractie turistica, pescuitul a fost principala activitate a oamenilor din zona. Semne ale acestei indeletniciri exista peste tot, cele mai celebre fiind asa-numitele "net shops" sau cabanele negre care se ridica pe malul Marii Nordului.  Mai mult decat atat, am descoperit si am savurat mancaruri din peste proaspat si fructe de mare, iar mirosul de peste proaspat ne-a acompaniat de-a lungul plajei.



Ca un aviz iubitorilor de mare, plaja ofera un spectacol fantastic prin prezenta stancilor foarte inalte dar si prin expozitia barcilor de pescuit. In apropierea acestora pot fi gasite parcuri de distractie, de relaxare, muzee si un acvariu care merita a fi vizitat.



Cea mai celebra strada a orasului pare a fi All Saints Street, unde s-au pastrat unele dintre cele mai vechi case din Hastings, ele datind din anii 1450.  Ele confera orasului imaginea unei locatii medievale, mai ales ca arhitectura din acea perioada nu numai ca s-a pastrat, dar a oferit un exemplu pentru organizarea constructiilor existente. Excursia la Hastings a venit pentru mine intr-un moment in care aveam nevoie de relaxare, asa ca am profitat la maximum de briza marii, de prezenta albatrosilor prietenosi care ma urmau la tot pasul, dar si de ocazia de a mai invata cate ceva despre istoria britanicilor. Asadar, ca de 1 decembrie, o excursie la mare nu inseamna doar sa te prajesti la soare, sa mananci mici si sa asculti manele, ci sa ai curajul de a descoperi lumea asa cum a facut-o Vasco da Gama. Macar asa, de ziua noastra vei putea ramane cu amintirile...


P.S.: "Curiozitatea îi impinge pe unii sa descopere America si pe altii sa asculte la usa".  Asa ca pana data viitoare va spun "Ahoy mate!" si va urez sa aveti gradul de curiozitate in limitele normale ;)